De la cele mai înalte plante vii de pe Pământ, sequoia din California, la cea mai mare pădure tropicală de pe planetă, Amazonul, pădurile impunătoare pot părea atemporale. Dar, ca orice specie sau ecosistem, ele au o dată de naștere. De fapt, deși plantele au ajuns pentru prima dată pe uscat în urmă cu aproximativ 470 de milioane de ani, copacii și pădurile au apărut abia acum aproape 390 de milioane de ani.
În acest interval, viața vegetală a evoluat lent precursorii genetici necesari pentru a produce copaci, care apoi au depășit alte plante, a declarat Chris Berry, paleobotanist la Universitatea Cardiff din Marea Britanie, pentru Live Science.
În 2019, Berry și colegii săi au raportat despre cea mai veche pădure înregistrată, în revista Current Biology. Această pădure, descoperită în Cairo, New York, a dezvăluit că trăsăturile caracteristice copacilor și pădurilor – și anume lemnul, rădăcinile și frunzele în mijlocul unei populații de zeci de plante – au apărut „mult mai devreme decât se bănuia anterior”, la începutul perioadei Devonian, în urmă cu 385 de milioane de ani, au precizat cercetătorii în studiu.
Situl de la Cairo a conservat sistemele de rădăcini fosilizate ale copacilor antici, precizând unde ar fi apărut în viață, a declarat Berry.
„Nu vedem fosilele copacilor, dar vedem o hartă a locului exact unde se aflau acei copaci”, a spus el. „Astfel, ceea ce învățăm este ecologia pădurii”.
Această „hartă” fosilizată prezintă Archaeopteris, o plantă antică care se mândrea cu „rădăcini lemnoase mari și ramuri lemnoase cu frunze”, precum copacii moderni, potrivit unui raport al Universității Binghamton din New York. Anterior, cea mai veche descoperire cunoscută de Archaeopteris plasa sosirea plantelor cu 20 de milioane de ani mai târziu.
Dezvoltarea acestor păduri timpurii a depins de evoluția precursorilor trăsăturilor definitorii pentru arbori, a spus Berry. „Cred că declanșatorul este evolutiv, dezvoltarea anatomiilor care permit o ramificare mai complexă”, a spus el. Astfel de anatomii au apărut odată ce plantele au evoluat „setul de instrumente genetice pentru a fi capabile să construiască” structuri asemănătoare cu cele ale copacilor, a spus Berry, potrivit Live Science.
Primele sisteme de ramificare, de exemplu, s-au dezvoltat chiar înainte de Devonian, în perioada Silurian (443,8 milioane până la 419,2 milioane de ani în urmă), în timp ce primele rădăcini au apărut la începutul Devonianului, potrivit a două rapoarte de la Grădina Botanică din Brooklyn.
Trăsăturile arborilor au conferit ulterior avantaje majore, în special capacitatea de a se ridica deasupra concurenței pentru a absorbi lumina soarelui. Cu toate acestea, este posibil ca unele schimbări de mediu să fi făcut posibilă cel puțin o caracteristică importantă a copacilor.
Megafalele, frunze care sunt comune astăzi și care se caracterizează prin vene ramificate, pot crește mult mai mari decât predecesorii lor, absorbind astfel mai multă lumină solară. Acestea au apărut pentru prima dată în urmă cu aproximativ 390 de milioane de ani, dar au început să fie mici și au devenit răspândite abia 30 de milioane de ani mai târziu, la sfârșitul Devonianului, potrivit unui studiu publicat în 2001 în revista Nature.
Această întârziere a avut loc deoarece nivelurile ridicate de dioxid de carbon (CO2) au făcut ca Pământul să fie prea cald pentru frunzele mari și megafile, potrivit studiului. Acestea pur și simplu ar absorbi prea multă lumină solară și s-ar supraîncălzi. Cu toate acestea, scăderea nivelului de CO2 din Devonian a fost de două ori mai benefică pentru acestea. Reducerea gazului cu efect de seră a răcit planeta, în timp ce megafalele mari puteau avea mai mulți pori numiți stomate pentru a absorbi niveluri mai ridicate de CO2 în scădere. Astfel de frunze ar putea contribui astfel la promovarea revoluției forestiere.
Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi incendii de pădure înregistrate vreodată
Prim-plan cu un cerb frumos, într-o pădure din Parcul Național Semenic – Cheile Carașului
O dolină uriașă descoperită în China are propria pădure
O maimuță „hibridă” misterioasă îi îngrijorează pe cercetători. În ce pădure se ascunde?